Mi-au mai rămas puţine garduri

Şi nu mai port radiere-n gene ;

am renunţat treptat la farduri,

Căci visele veneau şi fără ele.

Mi-am programat surâsul dimineaţa,

Şi plânsului i-am dat puţine ore ;

nu cer un soare ca s-alunge ceaţa-

Oricum, există veşnic margini incolore.

-va urma-

Scriu nume pe o lungă listă de aşteptare.

Sfânta radieră

câteva dintre ele.

Altele

sunt şterse pe jumatate.

Hârtia suport diferă de la o zi la alta.

N-am ştiut niciodată de ce.

Despre nimic

s-au spus atât de multe,

şi încă ne mai pierdem în detalii…

Azi nu ştiu cum să-ncep/

Se poartă

negru.

 (Ancăi, 23.10.2009)

Definiţie:

Timpul este ceva care nu-mi ajunge.

Teoremă:

“Timpul este un punct numit “acum”, prin care trec o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă.”

Demonstraţie:

“Fără să ne dăm seama, acordăm noţiunii de timp concreteţe, materialitate, personalitate.” Ne naştem fără noţiunea de timp şi în primii ani de viaţă ne familiarizăm cu unităţile lui de măsură.

Fiind şi zi şi noapte în acelaşi timp , şi realitate şi ficţiune, conştient şi inconştient, grabă şi aşteptare,început şi sfârşit, timpul este un candelabru al spaţiului devenirii.

Câtă viaţa,atât timp.Nu întâmplător, cele două noţiuni se învăluie reciproc în mister şi pun probleme atunci când sunt supuse logicii umane.Originea vieţii şi existenţa timpului nu-şi vor găsi soluţii incontestabile în timpul vieţii noastre.

Cascadă, fluviu, havuz – oricum am percepe timpul , filtrul din noi reţine doar câteva cuvinte integrate în absolut împreună cu momentele de maximă intensitate emoţională.

Am pus o scândură la nesfârşitul pod dintre generaţii, am bătut un cui într-un zid de mentalităţi, am ridicat o ancoră, am înălţat un zmeu, am atins cu o lacrimă o coardă rigidă , am obţinut cu un zâmbet cea mai scumpă îngăduinţă. Sfârşitul de interval rămâne deschis rememorării şi totodată mă pregăteşte pentru nivelul doi al jocului existenţei.Voi depozita amintirea acestor ani într-un colţ de umbră ,pentru consum duminical de plăceri.

Nu voi vărsa regrete în cuvinte impermeabile, pentru că oamenii se despart, dar nu se uită. Am învăţat să preţuiesc fiecare minut.

E suficientă lecţia finală:

Clepsidra se întoarce,

Timpul

Nu.

Ai uitat un minus.Refă calculul!

Miros verdele ca un operat proaspăt externat.

Câtă viaţă era aici şi când am trecut prima dată!

Atunci nu gândeam că

Dacă-ţi dăruieşti zâmbetul tuturor, nu-l va preţui nimeni.

Azi s-au incins anii sub tălpi,  şi Golgota e tot mai aproape.

Ai scuipat destule gume pe asfalt,vinovatule pentru tot.

Am pus totul pe hard şi am ars manuscrisul.

Oricum,timpul n-a avut niciodată răbdare.

file error child.exe missing.

Să-mi spui tot ce-ai vorbit când ai tăcut,

Tot ce n-ai plâns când te-a durut-

Lărgeşte-ţi nodurile,

Ridică-ţi ancora.

Să-mi dai ce nu mi-ai dat când ai uitat,

Să-mi ierţi ce n-am uitat când am iertat/

Astupă-mi gropile,

Cântă-ţi furtuna.

Să ştergem tot ce-am scris PS,

Să înceapă jocul de la capăt-

Răstoarnă-ţi clepsidra.

Învie-mi apusul.

Adânc Bate Ceasul Dinaintea Erorii

Finalul Greu.

Hristos Iubeşte Jertfa,

Kilogramele Leapadă Minunea.

Noi Oprim Persistenţa Quasarilor Rugăciunii Simetrice

Şi Trăim Ţintind, Uituci, Viteza

Xeroxului Y.

Miroşi a crin.

Mâinile tale spun o poveste tristă-

Mă doare, happy end-ul nu mai e la modă

Câteodată îmi iubesc slăbiciunea,

Câteodată savurez plânsul.

Şi ochii tăi zâmbesc plângând,

Pentru că în faţa ta

Sunt o carte fără coperte-

Mă scrii cu acelaşi stilou de la primul capitol.

Cerneala s-a schimbat în timp, dar

Iubeşti fondul, nu forma. 

Urechea ta a iubit cântecul trist al unui

Copil care refuza sânul drept.

Acum ascultăm împreună

Noi note despre o lume ‘noucoloră’

În care fiecare are exact 2m pătraţi ipotecaţi

Şi un vis în derulare  amânare.

Câteodată eşti perfectă,

Întotdeauna miroşi a mamă.

Îmi cresc- dureros- paginile.

Mi-au dat copertele.

Te iubesc.

Confuziile mele au prins rădăcini în nisipul clepsidrei.

Punctele cardinale nu mă mai suportă-

De-atâtea ori încurc estul cu vestul,

Stânga cu dreapta,

Iubirea cu cenuşa.

Am zis,daţi-mi foc/ că de apă sunt plină.

Plouă încontinuu şi-mi creşte iarba-n tălpi,

Dar mă voi ridica cu un micron la fiecare vânt

Şi-ţi voi dicta de sus Imanenţa alegerilor.

Tu vei urca pe prima piatră

Şi vei râde  de nori.

La primul colţ mă voi coborî 1 metru sub pământ,

Şi-mi vei dicta de sus Valoarea vieţii pierdute.

Nu-mi mai încapi în ochi

Ţi-am zis, depărtează-te.

Încet, dar sigur, azi

Orizontul s-a despicat.

Ai devenit punctul care

Desparte viaţa de moarte.

Esti un început de sfârşit- şi să ştii,

Să ştii că nu-mi mai încapi în suflet.

Strofa a treia …

Am o ramă goală

Pe un raft prăfuit.

Pozele s-au ridat demult;

Cărţile nu sunt ale noastre.

Am un suflet plin de oameni pe care-i iubesc.

În sertare gri, Lacrimi de Sărbatori.

Dăruite  sau primite cadou/

nu mai ştiu, nu contează.

N-am nevoie de lucruri.

Nu mă vând, nu mă cumpără-

Însă fiecare bătaie a inimii mă costă/

Timp, ambalat în Schimbări.

Îi ştiu sfârşitul, dar nu ştiu cum să-ncep

Această viaţă dată din oficiu,

Dăruită sau primită cadou-

nu mai ştiu, Nu contează.