Și eu cobor aceleași trepte matinale,
Depărtându-mă, despărțindu-mă,
Acumulându-mă undeva
Într-o baltă albă,
De bucăți
Alfanumerice,
Pe care cineva va dori într-o zi
Să le urce, să le apropie, să le ordoneze
*
Și să mă nege.
*
Înainte -n jos !
Viitorul e pur ,
Și ne uităm în el
Ca într-o cană cu lapte
Și miere.
Multe ți-s sub nas
Dar nu le vezi.
*
Împletesc o clipă
Linii de roșu și negru
Și mă tem de ploi.
Ce să fac,
N-am întâlnit acrilice.
*
Uneori fericire înseamnă uitare.
*
Azi, în tramvai, o femeie
Își ținea mâna
La inimă.
Like this:
One blogger likes this post.
Uneori fericire înseamnă uitare….. Sad but true…
pentru că- EI DAU SENTINŢE DE NISIP ŞI TE CONDAMNA LA ANI GREI, ÎN CLEPSIDRA MISTERULUI DE TORTURĂ .
I like it ! Where-s the like button…
is curios cum se impaca AC-ul cu poezia
Stiinta e tot poezie.
.
In matematica,programare etc., imaginatia e indispensabila.