Mi-au mai rămas puţine garduri
Şi nu mai port radiere-n gene ;
am renunţat treptat la farduri,
Căci visele veneau şi fără ele.
Mi-am programat surâsul dimineaţa,
Şi plânsului i-am dat puţine ore ;
nu cer un soare ca s-alunge ceaţa-
Oricum, există veşnic margini incolore.
-va urma-
Ce dor mi-era de nitcai visatori si a lor visare!
Cuvinte calatoare cu destinatie de natura sufleteasca, iti multumesc!
Parerea mea o stii deja.
imi place mult, si partea buna e ca aduce si un aer optimist; ceea ce- crede-ma -e mare lucru. Nici nu imi pot aminti cand mi-a placut ultima oara o poezie care sa nu fie trista, pesimista.
Dar ai reusit.
Si, da, e vremea pentru reforme, bub’.
@Ana : cu mare placere
@Georgiana: multumesc >: D<