Reformă II

Mi-am desfăcut cărările încrucişate
În puncte desenându-te pe tine,
Căci viaţa e o plasă aruncată-n noapte,
Ţesută des cu reguli clandestine.

Azi te-am ales pe tine- pentru că-
Ceva în glasul tău mă linişteşte.
Nu ştiu cum ochii tăi împacă/
Ideile-mi certate nebuneşte.

Am tot schimbat păreri despre iubire
Şi am decis că nu există un cuvânt
Pentru un milion de stări de regăsire/
Pe tine-te iubesc- pentru ce- sunt.

Reformă I

Mi-au mai rămas puţine garduri

Şi nu mai port radiere-n gene ;

am renunţat treptat la farduri,

Căci visele veneau şi fără ele.

 

Mi-am programat surâsul dimineaţa,

Şi plânsului i-am dat puţine ore ;

nu cer un soare ca s-alunge ceaţa-

Oricum, există veşnic margini incolore.

 

-va urma-