Scriu nume pe o lungă listă de aşteptare.
Sfânta radieră
câteva dintre ele.
Altele
sunt şterse pe jumatate.
Hârtia suport diferă de la o zi la alta.
N-am ştiut niciodată de ce.
Despre nimic
s-au spus atât de multe,
şi încă ne mai pierdem în detalii…
Azi nu ştiu cum să-ncep/
Se poartă
negru.
(Ancăi, 23.10.2009)
Definiţie:
Timpul este ceva care nu-mi ajunge.
Teoremă:
“Timpul este un punct numit “acum”, prin care trec o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă.”
Demonstraţie:
“Fără să ne dăm seama, acordăm noţiunii de timp concreteţe, materialitate, personalitate.” Ne naştem fără noţiunea de timp şi în primii ani de viaţă ne familiarizăm cu unităţile lui de măsură.
Fiind şi zi şi noapte în acelaşi timp , şi realitate şi ficţiune, conştient şi inconştient, grabă şi aşteptare,început şi sfârşit, timpul este un candelabru al spaţiului devenirii.
Câtă viaţa,atât timp.Nu întâmplător, cele două noţiuni se învăluie reciproc în mister şi pun probleme atunci când sunt supuse logicii umane.Originea vieţii şi existenţa timpului nu-şi vor găsi soluţii incontestabile în timpul vieţii noastre.
Cascadă, fluviu, havuz – oricum am percepe timpul , filtrul din noi reţine doar câteva cuvinte integrate în absolut împreună cu momentele de maximă intensitate emoţională.
Am pus o scândură la nesfârşitul pod dintre generaţii, am bătut un cui într-un zid de mentalităţi, am ridicat o ancoră, am înălţat un zmeu, am atins cu o lacrimă o coardă rigidă , am obţinut cu un zâmbet cea mai scumpă îngăduinţă. Sfârşitul de interval rămâne deschis rememorării şi totodată mă pregăteşte pentru nivelul doi al jocului existenţei.Voi depozita amintirea acestor ani într-un colţ de umbră ,pentru consum duminical de plăceri.
Nu voi vărsa regrete în cuvinte impermeabile, pentru că oamenii se despart, dar nu se uită. Am învăţat să preţuiesc fiecare minut.
E suficientă lecţia finală:
Clepsidra se întoarce,
Timpul
Nu.
Recent comments