Miroşi a crin.
Mâinile tale spun o poveste tristă-
Mă doare, happy end-ul nu mai e la modă
Câteodată îmi iubesc slăbiciunea,
Câteodată savurez plânsul.
Şi ochii tăi zâmbesc plângând,
Pentru că în faţa ta
Sunt o carte fără coperte-
Mă scrii cu acelaşi stilou de la primul capitol.
Cerneala s-a schimbat în timp, dar
Iubeşti fondul, nu forma.
Urechea ta a iubit cântecul trist al unui
Copil care refuza sânul drept.
Acum ascultăm împreună
Noi note despre o lume ‘noucoloră’
În care fiecare are exact 2m pătraţi ipotecaţi
Şi un vis în derulare amânare.
Câteodată eşti perfectă,
Întotdeauna miroşi a mamă.
Îmi cresc- dureros- paginile.
Mi-au dat copertele.
Te iubesc.

Recent comments