/împreună\

Miroşi a crin.

Mâinile tale spun o poveste tristă-

Mă doare, happy end-ul nu mai e la modă

Câteodată îmi iubesc slăbiciunea,

Câteodată savurez plânsul.

Şi ochii tăi zâmbesc plângând,

Pentru că în faţa ta

Sunt o carte fără coperte-

Mă scrii cu acelaşi stilou de la primul capitol.

Cerneala s-a schimbat în timp, dar

Iubeşti fondul, nu forma. 

 

Urechea ta a iubit cântecul trist al unui

Copil care refuza sânul drept.

Acum ascultăm împreună

Noi note despre o lume ‘noucoloră’

În care fiecare are exact 2m pătraţi ipotecaţi

Şi un vis în derulare  amânare.

Câteodată eşti perfectă,

Întotdeauna miroşi a mamă.

Îmi cresc- dureros- paginile.

Mi-au dat copertele.

Te iubesc.