De-formare-

Curbele tale au facut colţuri

Iar punctele se înmulţesc la capăt de rând…

Stiloul meu aderă numelui tău linii oblice,

Căci “interzis” scria pe chipul de pământ.

Tăcerea ta naşte tensiuni voltaice,

Şi gândurile mele părăsesc circuitul binar-

E ceva ascuns între 0 şi 1

Care se vrea întreg.

Primesc silită mâinele inoportun,

Lumina ascuţită-mi taie visul.

N-a rămas nimic

Între paranteze.

Mă înscriu într-un cerc imun

La colţuri venite din tine,

Virgula caldă anunţă pleoştită

Decesul iubirii la capăt de rând.

N-a rămas nimic

Între noi.

Cazier

-Tu cum vezi lumea?

-Ca pe o corabie şubredă.

O punte-ntre apă şi cer,

Un pământ care îşi adoră soarele

De pe pânze-

Icoana unui Dumnezeu indiferent

Aparent

La căutarile lui circumscrise;

…corabia asta are suflet.

-Ar fi inutilă altminteri.

-O devenire mută,zic.

Numai tu mă înţelegi,conştiinţă,

Ecou eclipsat de vântul ce-mi

Înclină scândura-suport.

Mă simt vinovat de naufragiu,

Mă stiu străin de cuiul de-nsăilare,

Am vrut să fiu catarg

Şi m-au legat de mare.

[prin asta am răspuns lepşei primite de la Ioana]

Tabloul pe care l-am ales a fost

A Ship in the Stormy Sea, 1887

de Ivan Konstantinovich Aivazovsky

Leapşa merge la Ana şi la Jaher.