Adio spun frunzelor moarte
ce se aşeaza-n urma mea ca un covor
şi vouă, florilor uscate,
de care îmi va fi atâta dor.
Adio spun tăcerii nopţii
pe care am iubit-o mult
şi ţie,ploii dimineţii,
învinsă cu un zâmbet.
Vă spun adio iar si iar
şi tot nu mă-auziţi ;
vă spun adio în zadar ,
căci voi nu mă iubiţi.
Şi după ce-am plecat cu adevărat
vreţi să fim iar uniţi-
vă spun adio apăsat,
chiar dacă n-auziţi.
(2005)

Recent comments