Ploua pe umbrela folosită drept scut
Pentru faţa conştiinţei nespălate,
Care din când în când îşi cere dreptul la strănut,
Eliberând prin el bacterii redimensionate.
Un virus antrenat pe ochii obosiţi
Provoacă lacrimi de durere comercială-
Ca un serial pentru îndrăgostiţi
Care au stări de ameţeală.
Şi ceilalţi acuză febra mare,
Cu transpiraţii reci, şi un frison…
Căi dificile de purificare
Silesc la repetabil abandon.
Plouă inutil
Cu sfaturi
Reci.
"Un virus antrenat pe ochii obosiţi
Provoacă lacrimi de durere comercială"
-a devenit cam greu sa iti dai seama cine mai simte,cine mai sufera,cine mai iubeste si cine ranjeste plastic din toti porii,mintind frumos…facand totul sa straluceasca orbitor de real,pentru a durea mai tare dupa.
"Căi dificile de purificare
Silesc la repetabil abandon."
-si cand lucrurile devin prea mari pentru un suflet ignorant,arunci totul ,te scuturi si nimic nu a existat niciodata.
"Plouă inutil
Cu sfaturi
Reci."
-toti panseaza,dar nimeni nu dezinfecteaza intai rana.
Real. Foarte buna poezia.felicitari >:D<
mersi >:D<
Mmm… “Repetabil abandon”. Asta suna bina. Cu adevarat bine. I like it. A lot.