Am adunat atâtea lacune pe întinsul speranţei ,
Încât ieri mi-am sedat orgoliul
Cu o doză letală de nepăsare.
Formulez în continuare argumente invalide,
În sprijinul dezertării din armata regretelor >
Echipate cu lacrimi.
Pentru că zidul imaterial de care mă lovesc
Depune în mine grenadele morţii,
Prost moment şi-au ales
Să-mi atîţe furtuna din borcanul cu gânduri!
Tu ştii, o păstram pentru bunuri pierdute în memorie,
Ca să-mi încarce ţărmul inimii cu epave inestimabile.
E vina lor!
Furtuna mea a devenit ciclon
Şi s-a ales praful de puţinele bucurii arhivate…
“E vina ta!”,
Mă tulbură un alter-ego cenzurat până ieri
De un regim atotidealist.
Şi înţeleg acum că sunt vânt
Pentru propria-mi mare…
Daca nu a fost sa fie “ego la protap” sau “salata de ego-uri”..;))
):”esti vant pentru propria-ti mare”.
Ego-uri in balanta.Bun.
Am tot recitit poezia,am prins mesajul..oricum raman la ideea ca se regasesc niste tendinte distructive
Oricum,fain.
:*
prin "esti vant pentru propria-ti mare" am vrut sa zic ca tu alegi daca-ti tulburi marea (viata)…sau nu.
Tendinte distructive apar(cum bine zici) in situatia in care alegi sa-ti "cenzurezi" vocea interioara , in dezacord cu pornirile deseori unidirectionate, voce care are rolul de a opri sedarea cu "o doza letala de nepasare" cand speranta se dezintegreaza (i)remediabil[?], dand nastere regretelor care impreuna cu cei din jur "atita furtuna din borcanul cu ganduri".
In poezia asta alter-egoul realist il completeaza pe cel idealist(in impas) , ajungandu-se la echilibru energetic …si aici intervine simbolul balantei
mersi mult de amprenta >:D<
:*
nush ce sa zic mai mult decat ca imi place foarte mult cum scrii, ai ceva-ul ala
mersi mult, Irina :*
te astept oricand cu comentarii