Am adunat atâtea lacune pe întinsul speranţei ,
Încât ieri mi-am sedat orgoliul
Cu o doză letală de nepăsare.
Formulez în continuare argumente invalide,
În sprijinul dezertării din armata regretelor >
Echipate cu lacrimi.
Pentru că zidul imaterial de care mă lovesc
Depune în mine grenadele morţii,
Prost moment şi-au ales
Să-mi atîţe furtuna din borcanul cu gânduri!
Tu ştii, o păstram pentru bunuri pierdute în memorie,
Ca să-mi încarce ţărmul inimii cu epave inestimabile.
E vina lor!
Furtuna mea a devenit ciclon
Şi s-a ales praful de puţinele bucurii arhivate…
“E vina ta!”,
Mă tulbură un alter-ego cenzurat până ieri
De un regim atotidealist.
Şi înţeleg acum că sunt vânt
Pentru propria-mi mare…
Recent comments