Un vers tăiat îşi caută printre fiţuici
O poezie avortată de critica minoră.
Îmi bruiază o idee pe motiv de frecvenţă redusă
A undei de inspiraţie perenă>
Şi-mi caut chintesenţa între un lapsus frustrant
Şi un déjà vu adiacent …
Acolo, în unghiul destinat utopiei cu fulger,
Inspir clipa cum un gurmand absoarbe marţipanul.
Expir însă molecule de clor,
Care-mi decolorează pe alocuri
Curcubeul de cârpă,
Ca un cuţit efervescent într-o rană primordială.
Versul meu regenerat
Scanează acum poezia virusată de margini.
Versul isi cauta poezia asa cum si noi cautam intregul din care am facut parte. Dar de ce nu aspira versul decat la “critica minora”?
ID: middeneite. I’d be delighted to talk to you some more as well.
pentru ca e “taiat”, in prima ipostaza
apare in final regenerat [dupa ce trece prin "durerile (re)facerii"] si “scaneaza poezia virusata de margini”, in ideea ca poezia-mama e acum imuna la “critica minora” ,intrucat s-a eliberat de marginile superficialului ingust [pleonasm, stiu] , deci se desavarseste , geneza se incheie
"Fata ,nu inteleg nimic!":))
Nu.
"Pe motiv(e) de frecventa redusa" ideile bruiate se regasesc undeva si spun o poveste,mereu adevarata,nu intotdeauna traita.
Nu prea sunt fana a martipanului;)),dar imi plac "migrenele monologate"
>:D<
:"> mersi >:D<
De-abia îmi trecuse durerea de gât și cred ca iar mă apucă că am rămas cu gura căscată. Îmi plac mult versurile, deși unele nu le înțeleg (sau mai multe…), îmi place mult poezia asta… bravo Oana… mă las de Bacovia și Arghezi și încep să te citesc pe tine
) 