Strict confidenţial

Sunt ca un fir de praf în UNIvers
Şi mă hrănesc cu vorbe nesărate.

Ca o furnică moartă în ocean

Prezenţa mea sedimentează-n efemeritate.

Mai am iubirea şi mă mint că ea
Mă vinde nemuririi pe o şoaptă…
Dar sunt rănit şi nu mai pot salva
O amintire grav deshidratată.

Îmi taie timpul din avânt,
Clepsidre port pe aripi de credinţă/
Misterul mă răneşte mai adânc,
Ca ancora de îndoieli lăsată în fiinţă.

Speranţe ţes şi seara le destram,
Le dau la schimb pe vise de cenuşă…
Sunt indecis şi minte multă n-am>
Mi-am scris “inaccesibilă” pe uşă.

Să mă mai mir că nimeni nu rezistă
Zidurilor împăienjenite de frustrări?!

Să taci cu carul şi să spui cu lupa-
Metoda mea de-a naşte remuşcări.