*
**
***
Iar plouă peste noi cu vorbe sfinte,
Din ceruri fulgerate de minciuni ivite…
Brăzdate-n cauciucul tălpilor demult
Atâtea câte-am adunat visând >
Acuma nu-s.
Priveşte printre ore impăiate
Durerea cum umbreşte nemurirea.
Aici secundele-s de piatră>
În tine curge ziua.
Nu simţi şi nu te doare
Privirea mea de august.
Idila cu revers întotdeauna doare
Şi nu rămân decât pene de înger.
Se-aprind scântei prin ochii tăi ciopliţi
Când se ciocnesc imagini vii cu noi,
Atât de mulţi atomi au fost răniţi,
Dar nu dau înapoi.Se rup unghii înfipte-n amintiri ,
Lanţul iubirii pierde astăzi zale.
Se face pod peste-ale mele rătăciri,
Dar nu mai vreau îngeri> în cale.
Încă mai arde-o flacără în pieptul tău de lut
Orgolii înmulţite peste noapte ,
Dar am făcut pentru emoţii scut
Din fierul atriilor surmenate.
Nori de dor
În mintea lor
Cresc vise rupte>
Aripi frânte.
Unde-i luna?Mi-e totuna.
Noapte-amară>
Ziuă chioară,
Bezna rece
‘n valuri trece.
Vechile săruturi>
Mucegai pe scuturi…Dezgheţ
dispreţ.
Toate fug
Ca de rug
De la el/
Niciun ţel
N-a fost dat.N-a aflat?
Mi-e totuna
Cu minciuna>
Bezna trece
S-o dezlege.
A simţit?
N-a venit.Nori de dor
Plâng şi mor.
Unde-i luna?
Uite vina/
Ai simţit?
S-a sfârşit.
Recent comments