Ziua răstignită pe dealuri sângerează puternic
Retine pătate de-un roşu coleric visează,
Umbrind minţi
pregătite de carnavalul durerii.
Ne rătăcim…
Ora işi varsă secundele in ulciorul de plastic al nopţii,
Stii doar că merge veşnic la apă,
De fiecare dată mai rezistent şi mai plin…
Nu te inţeleg.
Ce vrei?
Eu credeam că iubirea e aripa care-mi lipseşte,
Mâna stângă, de care nu ma pot lipsi…
Am uitat .Am pierdut.
Imi faci rău
Imi vrei sufletul stors de păcate
In zoaia lumii fardate grotesc,
Sau nemurirea pictată pe pânza de lemn?
Am doar o mamă de lut, şi-o mamă de fier…
Nu te inţeleg.
Eu trag concluzii iar tu mi le vinzi ipoteze,
In Amazonul de îndoieli în care te scalzi.
La mine e soare, la tine-i furtună-
La nici un milimetru de tăceri.
Imi faci rău.
Cenuşa zilei răstignită pe dealuri mă umple,
Şi-nghit idealuri cu gust de apus…
La tine e soare, la mine-i furtună-
La nici un decimetru de silabe.
Ce vrei?!
Ne-am rătăcit.
Recent comments