Din prospectul pastilei de joi :
“Crucea geometric şi simbolic vorbind, e semnul întretăierii celor două planuri,e unirea dintre spiritual şi material, e metafora dublei noastre naturi:duhovnicească şi pământeană. Ea ne rezumă, ne recapitulează, ne reprezintă grafic şi cardinal, ne expune în dubla – paradoxala, perpendiculara, fundamentala – noastră solemnă şi derizorie situaţie de făptură care ţine deopotrivă de lume şi de cer.” -(N.Steinhardt)
Poarta-ti crucea.
Rămâi prins în mangrova trecutului .
Mi-am pus pe buze muguri noi,
Şi înfloresc o noua iubire
În ochii iubitorilor de aparenţe.
Ai uitat un minus.Refă calculul!
Miros verdele ca un operat proaspăt externat.
Câtă viaţă era aici şi când am trecut prima dată!
Atunci nu gândeam că
Dacă-ţi dăruieşti zâmbetul tuturor, nu-l va preţui nimeni.
Azi s-au incins anii sub tălpi, şi Golgota e tot mai aproape.
Ai scuipat destule gume pe asfalt,vinovatule pentru tot.
Am pus totul pe hard şi am ars manuscrisul.
Oricum,timpul n-a avut niciodată răbdare.
file error child.exe missing.
Stăpâne-nsângerat, Domn al luminii
şi Veşnicie limpede, Iisuse !
Tu, care ai primit pe frunte spinii
şi cuie-adânci în mâinile-ţi supuse,
Tu, Domn al Răstignirii şi-nvierii
Care din cruce ne-ai făcut lumina
Şi Răsărit din rănile tacerii
Şi cântec din osânda-ţi fără vină -
Dă-ne-ncleştarea Ta, dă-ne puterea
Din ceasul pironirii-nsângerate,
Să ne primim şi cuiele şi fierea
Ca Tine-n marea Ta sigurătate.
Pe fruntea ţării zâmbetul ţi-l pune
Şi Neamul care-acum osânda-şi duce
Învaţă-l Tu amara rugăciune
Din clipele suirilor pe cruce.
Cu mâna Ta ca borangicul lunii,
Din răni opreşte sângele fierbinte,
Închide-n piepturi geamătul furtunii,
Sărută-i ţării lacrimile sfinte !
Şi sus pe crucea crâncenă, pe care
Stă Neamul nostru-nsângerat, Tu scrie,
Iisuse, un aprins inel de soare,
Ca semn al Învierii ce-o sa vină.
Şi spune morţilor din lut să nu blesteme,
Ci sub trifoi, sub dâmburi, sub secară,
Să-aştepte paşii Tăi calcând prin ţară
Şi semnul munţilor ce vor aprinde steme.
Şi spune morţilor de sub troiţe sfinte
Că va veni cândva o dimineaţă
Când Neamu-ntreg va fulgera la viaţă,
Cuminecat prin morţii din morminte.
PAŞTE FERICIT TUTUROR!
Să-mi spui tot ce-ai vorbit când ai tăcut,
Tot ce n-ai plâns când te-a durut-
Lărgeşte-ţi nodurile,
Ridică-ţi ancora.
Să-mi dai ce nu mi-ai dat când ai uitat,
Să-mi ierţi ce n-am uitat când am iertat/
Astupă-mi gropile,
Cântă-ţi furtuna.
Să ştergem tot ce-am scris P.S.,
Să înceapă jocul de la capăt-
Răstoarnă-ţi clepsidra.
Învie-mi apusul.
Adânc Bate Ceasul Dinaintea Erorii
Finalul Greu.
Hristos Iubeşte Jertfa,
Kilogramele Leapadă Minunea.
Noi Oprim Persistenţa Quasarilor Rugăciunii Simetrice
Şi Trăim Ţintind, Uituci, Viteza
Xeroxului Y.
Miroşi a crin.
Mâinile tale spun o poveste tristă-
Mă doare, happy end-ul nu mai e la modă
Câteodată îmi iubesc slăbiciunea,
Câteodată savurez plânsul.
Şi ochii tăi zâmbesc plângând,
Pentru că în faţa ta
Sunt o carte fără coperte-
Mă scrii cu acelaşi stilou de la primul capitol.
Cerneala s-a schimbat în timp, dar
Iubeşti fondul, nu forma.
Urechea ta a iubit cântecul trist al unui
Copil care refuza sânul drept.
Acum ascultăm împreună
Noi note despre o lume ‘noucoloră’
În care fiecare are exact 2m pătraţi ipotecaţi
Şi un vis în derulare amânare.
Câteodată eşti perfectă,
Întotdeauna miroşi a mamă.
Îmi cresc- dureros- paginile.
Mi-au dat copertele.
Te iubesc.
Confuziile mele au prins rădăcini în nisipul clepsidrei.
Punctele cardinale nu mă mai suportă-
De-atâtea ori încurc estul cu vestul,
Stânga cu dreapta,
Iubirea cu cenuşa.
Am zis,daţi-mi foc/ că de apă sunt plină.
Plouă încontinuu şi-mi creşte iarba-n tălpi,
Dar mă voi ridica cu un micron la fiecare vânt
Şi-ţi voi dicta de sus Imanenţa alegerilor.
Tu vei urca pe prima piatră
Şi vei râde de nori.
La primul colţ mă voi coborî 1 metru sub pământ,
Şi-mi vei dicta de sus Valoarea vieţii pierdute.
Nu-mi mai încapi în ochi
Ţi-am zis, depărtează-te.
Încet, dar sigur, azi
Orizontul s-a despicat.
Ai devenit punctul care
Desparte viaţa de moarte.
Esti un început de sfârşit- şi să ştii,
Să ştii că nu-mi mai încapi în suflet.
Strofa a treia …
Am o ramă goală
Pe un raft prăfuit.
Pozele s-au ridat demult;
Cărţile nu sunt ale noastre.
Am un suflet plin de oameni pe care-i iubesc.
În sertare gri, Lacrimi de Sărbatori.
Dăruite sau primite cadou/
nu mai ştiu, nu contează.
N-am nevoie de lucruri.
Nu mă vând, nu mă cumpără-
Însă fiecare bătaie a inimii mă costă/
Timp, ambalat în Schimbări.
Îi ştiu sfârşitul, dar nu ştiu cum să-ncep
Această viaţă dată din oficiu,
Dăruită sau primită cadou-
nu mai ştiu, Nu contează.
Recent comments