Din arhive

Nu ştiu

Nu ştiu cum treci ,
Nu ştiu ce-mi faci.
Cert e ca ieri
N-aveam mâinile mari
Nici ochi ascunşi.
Nu ştiu ce-mi faci,
Dar ieri, când m-am întors acasă,
Părinţii mei erau bătrâni;
casa toată era gri
Şi florile muriseră.
Nu ştiu cum faci ,
Aş vrea să ştiu ce vrei-

De ce  treci ,
De ce îmi faci
Ce-mi faci.

(ianuarie 2005)

Culoarea

Iubitul meu cu ochi albaştri,
Se sting amare orele,
Le-a otrăvit un oarecare
Şi s-a tot dus…
Te-ai dus şi tu cu el.

Iubitul meu cu ochi căprui,
Ieri mi-a vorbit pământul ud,
O frunză mi-a şoptit şi ea curând
Că vara s-a tot dus-
Te-ai dus şi tu.

Iubitul meu cu ochii verzi,
Credeai în visul tuturor,
Mi-ai zis că îngerii nu mor-
Lumini cu aripi s-au tot stins
Şi tu, în urma lor.

Iubitul meu cu ochii negri,
Apune soarele-n privirea ta.
Pe buza ta a pus furtuna
Note din vânturi călătoare-
Te duci şi tu .

Şi ,uite-aşa, iubirea mea
Rămas-a fără nume ,fără chip,
Iubirea de iubire n-a pierit
Şi ochi-mi schimbători-
Îşi caută Culoarea.
(2006, iulie)

Telegramă

Dintr-o   privire
Aud    sunete
Avem    iubire
În   zâmbete.

Dintr-o  atingere
Aud    sărut
Avem    tăcere
În  trecut.

Dintr-o lacrimă
Aud   suspine
Avem patimi
În amintire.

Dintr-o poveste
Aud şoptit
“Avem regrete
La  SFÂRŞIT.”
(octombrie 2005)

Reformă III

Vreau  inima ta cu toate rănile ei,

Şi mâinile tale în buzunarele mele.

Vreau să-ţi văd paşii grei

Călcând  peste temeri fidele.

Aveam fluturi striviţi în atrii surmenate,

Şi-am avortat idei din pântecul visării.

Din resemnări târzii şi planuri amânate,

Ai apărut la timp în vremea reformării.

Vreau

inima ta

cu toate

comorile ei.

“,”

 

Ai luat destule forme ,

Şi nume, şi culori,

Te-ai încadrat în norme

Atinse de erori.

****

Ţi-am reformat întruna

Surâsul şi tăcutul,

Să ai întotdeauna

Imaculat trecutul.

****

Te-aş căuta pe-o hartă,

Dar  nimeni nu te ştie.

Ai lacăte, n-ai poartă-

Tu eşti asemeni mie.

****

Şi de-aş găsi o normă

Perfectă, definită,

Ai lua poate o formă

Completă, infinită.

**

Reformă II

Mi-am desfăcut cărările încrucişate
În puncte desenându-te pe tine,
Căci viaţa e o plasă aruncată-n noapte,
Ţesută des cu reguli clandestine.

Azi te-am ales pe tine- pentru că-
Ceva în glasul tău mă linişteşte.
Nu ştiu cum ochii tăi împacă/
Ideile-mi certate nebuneşte.

Am tot schimbat păreri despre iubire
Şi am decis că nu există un cuvânt
Pentru un milion de stări de regăsire/
Pe tine-te iubesc- pentru ce- sunt.

Reformă I

Mi-au mai rămas puţine garduri

Şi nu mai port radiere-n gene ;

am renunţat treptat la farduri,

Căci visele veneau şi fără ele.

 

Mi-am programat surâsul dimineaţa,

Şi plânsului i-am dat puţine ore ;

nu cer un soare ca s-alunge ceaţa-

Oricum, există veşnic margini incolore.

 

-va urma-

Dots

Scriu nume pe o lungă listă de aşteptare.

Sfânta radieră

 elimină după un algoritm neînţeles

câteva dintre ele.

Altele

sunt şterse pe jumătate.

 

Hârtia suport diferă de la o zi la alta.

N-am ştiut niciodată de ce.

 

Despre nimic

s-au spus atât de multe,

şi încă ne mai pierdem în detalii…

Azi nu ştiu cum să-ncep/

Se poartă

negru.

 (Ancăi, 23.10.2009)

[Dordeliceu]:[Lecţia despre timp]

Definiţie:

Timpul este ceva care nu-mi ajunge.

Teoremă:

“Timpul este un punct numit “acum”, prin care trec o infinitate de drepte care se numesc alegeri în viaţă.”

Demonstraţie:

“Fără să ne dăm seama, acordăm noţiunii de timp concreteţe, materialitate, personalitate.” Ne naştem fără noţiunea de timp şi în primii ani de viaţă ne familiarizăm cu unităţile lui de măsură.

Fiind şi zi şi noapte în acelaşi timp , şi realitate şi ficţiune, conştient şi inconştient, grabă şi aşteptare,început şi sfârşit, timpul este un candelabru al spaţiului devenirii.

Câtă viaţa,atât timp.Nu întâmplător, cele două noţiuni se învăluie reciproc în mister şi pun probleme atunci când sunt supuse logicii umane.Originea vieţii şi existenţa timpului nu-şi vor găsi soluţii incontestabile în timpul vieţii noastre.

Cascadă, fluviu, havuz – oricum am percepe timpul , filtrul din noi reţine doar câteva cuvinte integrate în absolut împreună cu momentele de maximă intensitate emoţională.

Am pus o scândură la nesfârşitul pod dintre generaţii, am bătut un cui într-un zid de mentalităţi, am ridicat o ancoră, am înălţat un zmeu, am atins cu o lacrimă o coardă rigidă , am obţinut cu un zâmbet cea mai scumpă îngăduinţă. Sfârşitul de interval rămâne deschis rememorării şi totodată mă pregăteşte pentru nivelul doi al jocului existenţei.Voi depozita amintirea acestor ani într-un colţ de umbră ,pentru consum duminical de plăceri.

Nu voi vărsa regrete în cuvinte impermeabile, pentru că oamenii se despart, dar nu se uită. Am învăţat să preţuiesc fiecare minut.

E suficientă lecţia finală:

Clepsidra se întoarce,

Timpul

Nu.

-( )

Ai uitat un minus.Refă calculul!

Miros verdele ca un operat proaspăt externat.

Câtă viaţă era aici şi când am trecut prima dată!

Atunci nu gândeam că

Dacă-ţi dăruieşti zâmbetul tuturor, nu-l va preţui nimeni.

Azi s-au incins anii sub tălpi,  şi Golgota e tot mai aproape.

Ai scuipat destule gume pe asfalt,vinovatule pentru tot.

Am pus totul pe hard şi am ars manuscrisul.

Oricum,timpul n-a avut niciodată răbdare.

 

file error child.exe missing.

Restart

Să-mi spui tot ce-ai vorbit când ai tăcut,

Tot ce n-ai plâns când te-a durut-

Lărgeşte-ţi nodurile,

Ridică-ţi ancora.

Să-mi dai ce nu mi-ai dat când ai uitat,

Să-mi ierţi ce n-am uitat când am iertat/

Astupă-mi gropile,

Cântă-ţi furtuna.

Să ştergem tot ce-am scris PS,

Să înceapă jocul de la capăt-

Răstoarnă-ţi clepsidra.

Învie-mi apusul.

Weekend Zaţ

Adânc Bate Ceasul Dinaintea Erorii

Finalul Greu.

Hristos Iubeşte Jertfa,

Kilogramele Leapadă Minunea.

Noi Oprim Persistenţa Quasarilor Rugăciunii Simetrice

Şi Trăim Ţintind, Uituci, Viteza

Xeroxului Y.